Cum sunt implicata in a XIX-a editie a Festivalului International de Teatru de la Sibiu

A inceput XIX-a editia a Festivalului International de Teatru.

In ciuda faptului ca "sublimul" Guvern a taiat mai mult de jumatate din fondurile pentru aceasta editie a Festivalului, se arata spectacole si evenimente nemaipomenite.

Sunt implicata la sectiunea spectacole lectura. Maine, in 27 MAI, de la orele 14:00 va invit sa luati parte la spectacolul lectura "Un loc numit Eden" sau "Marginalia la Tristan" de Fritz Kater. Acesta va avea loc la subsolul Librariei Humanitas (de pe strada Nicolae Balcescu). De asemenea, la acest spectacol va fi prezent dramaturgul insusi. Intrarea va fi libera.

Tot maine, in 27 MAI, va avea loc si spectacolul "Platonov" dupa A. P. Cehov, de la orele 23:00. Acest spectacol va avea loc in cadrul Facultatii de Litere si Arte de pe strada Victoriei, sala "Virgil Flonda" (situata la subsolul facultatii). Spectacolul este realizat in regia Anca Bradu (respectiv "profa mea de an"). 

Luni, in 28 MAI, de la aceeasi or a (23:00), din nou se va derula spectacolul "Platonov". Aceeasi locatie, aceasi distributie, acelasi joc... 

In afara de implicarile mele in Festival, se mai arata multe spectacole bune, la care merita sa mergeti. 

Festivalul nu e decat o data pe an, asa ca , 

             Va asteptam cu drag!! 

D'ale lui Purcarete!

Ieri am vazut mult asteptatul spectacol "Calatoriile lui Guliver". 
A fost: "frumos, dar rudimentar", cum spune si Gellu Naum. 


In ultimele doua saptamani am vizionat numai spectacole in regia lui Purcarete. Si am observat cateva "obsesii" sau mai bine spus tehnici tipice lui. 
N-am sa descriu cu lux de amanunte. Asta las sa o faca cei avizati. Dar am observat cateva elemente comune in toate spectacolele vizionate in regia lui.


1. Mancarea, infulecarea sau aprecierea gurmanda este prezenta in "Pilafuri și parfum de măgar", "Cumnata lui Pantagruel", "D’ale carnavalului", "Lulu'" 


2. Oameni care se mananca pe ei sau ii mananca pe altii: "Cumnata lui Pantagruel", "Pilafuri și parfum de măgar", "Calatoriile lui Guliver", "Lulu" (aici Lulu mananca o bucata de carne care simbolizeaza fetusul, propriul copil)


3. Gloata sau multimile/oamenii divizati (cum ar spune criticii specializati): "Pilafuri și parfum de măgar", "Cumnata lui Pantagruel", "Metamorfoze", "D’ale carnavalului", "Decameronul", "Danaidele" si normal - "Faust"


4. Animalele aduse pe scena: "Pilafuri și parfum de măgar" (unde este un magar), "Cumnata lui Pantagruel" (unde apare un aminal impaiat), "Calatoriile lui Guliver" (apare un cal), "Faust" (porci din gips sau lemn, soareci din guma, paianjeni falsi), "Teatrul comic" (aici sunt doar porumbei) 


5. "Actorul fetis": Ilie Gheorghe (  Iros – Piticul din grădina de vară, Dom’Ubu – Ubu rex cu scene din Macbeth, Aaron – Titus Andronicus, Theseu – Phaedra, Caliban – Furtuna Agamemnon / Pylade / Apollon – Orestia după Eschil, Messer Galeotto -  Decameron 645, Marchizul de Sade – de Sade, sir Toby Belch -  Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului, Faust - Faust etc..) 


DAR exista si spectacole care corespund textului. Cum ar fi:  "Lulu", "Asteptandu-l pe Godot", "Teatrul comic", "Piateta". 
Cu siguranta sunt si altele, doar ca nu le stiu... inca. Astept ca in cadrul FITS de anul acesta sa vad "Furtuna". Cum o fi...? 
Nu am vazut toate spectacolele regizate de el, dar cele care le-am vazut m-au ajutat sa fac o "clasificare". 

DepresiUne

in plina noapte
cand scap din a mea lume
imi croiesc drumul astfel incat
trec si prin fata casei tale
(orasu-i mic, ce naiba!)
si
m-apuca furia cand vad
geamurile asudate de repiratiile altora
dau pe gat 3
pastile ale ne-simtirii
fumez o tigara
si
m-apuca rasul
brusc
gandindu-ma
cine
va fi
urmatorul
care ma va nenoroci
atat de tare incat sa-l transpun in scena
si mesajul destinat tie
il trimit
altcuiva

zicand
vin, om cu par de bronz!

"Viata in cuplu, la diferite varste" - Teatru de cafenea

Azi, in Oldies Pub (pe strada Balcescu) numarul  13, incepand cu ora 21:00 va avea loc un spectacol realizat de 7 tineri pasionati de arta, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, ca un prilej de a multumi marilor actori. 


Reprezentatia ilustreaza o seara din existenta a trei cupluri aflate la cumpana unor momente diferite din viata, astfel ca ii vom cunoaste pe cei doi tineri inamorati: Ioana si Mihai, ce consuma cu pasiune o idila de dragoste, traind emotii puternice, uneori contradictorii, dar si momente intense de extaz.Ii vom surprinde pe simpaticii soti Schuster, Otto si Hermine, care desi sunt extrem de tacuti, vor oferi ipostaze inedite in linistea acelei seri petrecute in caminul in care locuiesc de mai bine de 60 de ani. Si desigur ca vom asista la conversatia aprinsa dintre reprezentantii familiei Banciu, Marcela si Emil, ce cu greutate vor gasi elemente comune in demersul lor de a argumenta neajunsurile vietii de cuplu, dupa aproape 25 de ani de casnicie.

Veniti si luati parte, cu mic cu mare, la o reprezentatie de exceptie ce se pregateste cu sudoare de sapte tineri mandri , frumosi si chiparosi :) .

Distributia piesei:
Tomoiaga Maria - in rolul Marcelei Banciu
Stefan Lucian - in rolul lui Emil Banciu
Paskuy Raul - in rolul lui Otto Schuster
Turcu Claudiu - in rolul Herminei Schuster
Albu Alexandra - in rolul Ioanei
Popescu Alexandru - in rolul lui Mihai
Paskuy Robert - in rolul lui Alfonso, gazda spectacolului.

Cu deosebita recunostinta,ai dumneavoastra prieteni loiali,

Maria, Lucian, Raul, Claudiu, Alexandra, Alexandru si Robert. 

Abstract in SOLILOCVIU

De vreo doua saptamani incerc sa ma detasez de tot ce exista langa mine, de tot ce ma inconjoara... Dar imi dau seama, pe zi ce trece, ca toate gandurile ce le-am renegat in tot acest timp mi se ciocnesc acum cap in cap... In mintea mea nu mai exista nimic concret, nimic coerent.... Gandesc in jumatati de masura cu acompaniamente de imagini renegate.... Imagini foarte dragi mie odata, care devin din ce in mai violente... Constiinta mea mea a devenit plina de ranchiuna... Si toate acestea din cauza ca m-am convins: cu cat incerci sa aflii mai multe, cu atat decazi ca om, cu atat iti patezi sufletul, si cu atat indoiala isi face mai repede aparitia.... Iar din mine nu a mai ramas decat respingerea... Nu vreau sa ma reintorc la vechile ocupatii dragi, pentru ca acestea, chiar si in prezent nu apar decat cu trecutul in spate... Si nu sunt sigura ca pot cara bagajul prezentului...
 Vreau sa ma resetez. In mine e o lupta continua intre sentiment si resentiment. Fiecare sentiment cara dupa el un resentiment... [Iar invatatura este: priveste doar o singura parte a paharului si NU ambele!!!]

Se spune ca omul, in viata lui are parte de mai multe evenimente, intamplari, momente... Atasamentul ar trebui lichidat din oameni. Atasamentul duce la nefericire. Atasamentul duce la resentiment... Atasamentul te violenteaza,  iti lasa o cicatrice in psihic... Psihicul e distrus de acest microb... Iar tu devii unealta microbului. Atasamentul e un microb!!

Nu suntem decat niste oameni insetati de alti oameni... Ne mintim frumos spunand ca suntem independenti, dar stim clar ca nu putem exista fara oameni care sa ne inconjoare si care sa ne "dirijeze" - chiar si neintentionat... Cand ne dam seama de asta cadem intr-o mica depresie, iar a doua zi o luam de la capat negad tot ce am simtit cu o seara inainte, crezandu-ne din nou independenti si fara nevoie de ajutor...
Mi-am dat seama ca ai nevoie de altii oameni pentru a te gasi pe tine - Nu de persoana care te va conduce spre asta, ci de persoana in care te poti oglindi... Si daca toti vrem acelasi lucru, atunci de ce simtim nevoia de a provoca resentimente? Ne-a obisnuit cineva cu asta de cand eram mici; sau am aparut pe lume cu o invatatura trasa din cordonul ombilical al celei care ne hranea pe cand eram inca fat?

Ma aflu la o mare distanta de a afla raspunsul... Si mereu ma rog sa ma pot convinge ca acea vorba din popor sa fie adevarata: "Intelepciunea vine o data cu varsta". Desi, eu cred ca o data cu varsta vine doar detasarea, - mintea si psihicul tau fiind deja bine tabacite - cu traume din tinerete... La asta prieste tineretea: Sa nu iti mai pese cand esti batran! Si poate ca singuratatea sa nu te mai afecteze atat de tare, ci sa te gandesti ca nu mai ai mult de stat pe lumea asta....
Si ajungi, batran, te plimbi prin parc, te bucuri de frumusetea zilei, de soarele rece ce iti bate peste fata, si de fiecare fir de vant ce iti atinge degetele... Si vezi tinerii - cum si ei - la fel ca tine, au aceleasi intrebari... Care se roaga la fel ca tine si cu acelasi scop... [NOII NOI]
Iar invatatura ta care a ramas?
 "Ce prost am fost!"

Un mic haos (cehovian, oare???) ...

Se intampla cateodata sa ai tot ce iti doresti, dar totusi sa iti lipseasca ceva... Sa fii in conexiune cu tot, dar totusi.... ceva... nu e la locul lui.
Simti ca nu mai ai nimic de descoperit, dar totusi, mai sunt atat de multe... De ce iti doresti atat de mult un lucru, iar atunci cand l-ai obtinut nu te mai sadisface? Ne plac iluziile si notiunea de "a tinde" ne tine vii? Ne indreptam, oare, spre un masochism sufletesc?
Simtim nevoia de a evolua sau de a poseda totul in jur? In momentul il care obtinem acel "ceva" inseamna ca il posedam atat de tare incat ne putem folosi oricand de acel lucru? Aduni lucruri, aduni amintiri, aduni intamplari extraordinare si le depozitezi pe toate intr-un colt, ingramadite si, imediat trecem la o noua "tinta", la o noua iluzie - fara a ne mai uita in urma - in loc sa ne bucuram de ceea ce avem. Se spune ca "drumul" spre tinta e cel palpitant... Probabil asa o fi... Cautam drumul, dar pe drumul asta de ce esti inconjurat de multi oameni si in acelasi timp te simti mai singur ca niciodata? Oamenii sunt crengile care te incetindesc din mers sau sunt crengile de care te agati ca sa urci mai sus? Munca de Sisif? ...
O gramada de intrebari... O data cu varsta imi voi gasi raspunsurile la aceste intrebari sau voi tinde in continuare?

 Spre asta ne indreptam cu totii?

Ce este Facebook-ul?

Intr-o dimineata ma tot gandeam la asta, vazand in jurul meu numai ecrane de telefon albastre...
Asa ca, Facebook-ul este: ...

• O sursa buna de a spiona/primii informatii
• O sursa buna de paranoia
• O initiere in lumea barfei
• Un motiv excelent de a crea certuri conjugale
• O sursa statica de a-ti pierde timpul
• O sansa de a-ti crea o viata (in cazul in care nu ai una sau nu iti ajunge cea pe care o ai)
• Un motiv de a te minti singur ca ai prieteni (pe care nu-i cunosti, ce-i adevarat. Dar asta nu conteaza, ca nimeni nu stie) 
• O metoda buna de a vorbi si de a NU FACE NIMIC. Doar vorbe, vorbe, vorbe...
• O metoda sigura pentru care in care tu NU vei putea fi ranit FIZIC niociodata (polemicile ramanand la nivel virtual)
• Ma intreb: Oare al Treilea Razboi Mondial se va desfasura tot pe Facebook? Sau lumea va fi prea ocupata pentru a-si ingrijii ranile de la cele doua degetele (de la atata click-uit)...
• UNII STAU PE FACEBOOK, ALTII IES IN STRADA!!!

O mica relaxare in Bucuresti la FNT

Ieri, de dimineata, am ajuns in Bucuresti si voi ramane aici pana in data de 6 Noiembrie. Ocazia: Festivalul National de Teatru.

Bucurestiul e frumos. Nu sunt fana Bucuresti, dar spre deosebire de alte orase (si aici ma refer la Sibiu), este un oras in miscare. 

Ieri am iesit la o mica plimbare si am facut un "studiu". Ma uitam in jur, la oamenii care trec - toti, grabiti fiind, si cautam diferite ticuri, stiluri de mers. Si ce am observat: eram singura persoana care se plimba pe strada, restul alergau dintr-o parte in alta - cu totii aveau un gand precis, o tinta spre care se inrepta. Si vazand oamenii asa, parca imi dadea si mie energia de a ma apuca de lucru, de a face ceva, nu de a pierde vremea... Ciudat, dar frumos. Intreaga strada parea ca un mecanism format din oameni, cu miscari stricte. Si aici se deosebesc caracterele cel mai bine. In Sibiu, oamenii nu sunt agitati, nu le vezi gandul, toti par doar niste papusi care sunt conduse pe strada din inertie. 

Dupa care, am fost la un spectacol (care doream de mult sa il vad), Die Mountainbiker in regia lui Radu-Alexandru Nica, de la Teatrul German de Stat din Timisoara; spectacol in limba germana.Un spectacol minunat. Un decor minunat, si cu niste actori excelenti. Cu toate ca spectacolul a fost in limba germana, m-a fascinat faptul ca aici am realizat ca inca mai tin minte putina germana din liceu. Iar de aseara am invatat si mai multa. Hihihi. Nici macar Faust-ul nu m-a surprins asa de tare ca acest spectacol. Daca veti avea ocazia sa mergeti in Timisoara, faceti tot posibilul pentru a vedea acest spectacol. Si chiar daca nu cunosti limba germana, relatiile se inteleg din fascinantul joc al actorilor. SUPERB SPECACOL. 

Se spune ca sunt momente in care ai asa-zisele emotii revelatorii - care sunt intalnite foarte rar, de-a lungul vietii (adica, ai un sentimant care iti e greu sa il definesti, sa ii gasesti un nume). Ei bine, la acest spectacol am trait o emotie revelatorie. :)

Acum sunt curioasa ce imi vor rezerva urmatoarele zile, urmatoarele spectacole, urmatorii oameni pe care ii voi intalni si care ii voi cunoaste. Sunt optimista! :)

Zile minunate sa aveti, cu emotii revelatorii! 

Pareri despre "AMANTUL" de Marguerite Duras

    Carte care se citeste foarte usor. In mod normal, intr-o ora e gata, devorata.
               Romanul autobiografic al autoarei, Marguerite Duras (sau mai precis, doar o parte a biografiei sale). Aici scrie despre visele ei de mic copil, de prima ei iubire. De fapt, nu iubire, ci barbat. Ea intotdeauna se visa scriitoare. Pana la urma, a si ajuns. A scris chiar si scenarii de film. Biografia ei este spectaculoasa (aici sunt subiectiva deoarece m-a socat cand am vazut ca un alt roman al ei a fost ecranizat in regia lui Peter Brook. Peter Brook fiind idolul si zeul meu). Dupa ce a studiat matematica, stiintele politice si dreptul, a ajuns romanciera (ceea ce nu are nici o legatura una cu cealalta). In acest roman povesteste si de cum era obligata sa invete matematica pentru a-i sadisface orgoliul si dorinta mamei si a fratelui ei cel mare. Cand ea spunea ca vrea sa scrie, cei din jur ii spulberau visele.
Aici este redata numai o parte a vietii ei, si mai precis, adolescenta ei, transformarea ei in femeie. Totul se intampla in Franta. Ea nu avea decat cinsprezece ani si jumatate cand a intalnit un chinez in haine albe si cu o limuzina neagra, un chinez bogat care s-a indragostit de "nimfeta alba". Omul caruia i s-a daruit prima data, si caruia i s-a daruit nu prentru ca il iubea, ci pentru ca (dupa cum recunoaste si ea) avea bani; pe cand ea provenea ditr-o familie destul de saraca. Aceasta aventura a durat destul de mult, pana cand el a fost nevoit sa se intoarca acasa, sa plece. Ca mai tarziu, dupa cativa ani, sa-i auda vocea - la telefon. Aceasta carte este dedicata lui. 
Imi place la Marguerite Duras ca are un stil foarte rece de a scrie. Nu foloseste epitete, metafore si nu face exces de romantism. Chiar si cand vorbeste despre ea, se adreseaza la persoana a III-a. 
Chiar daca este un roman autobiografic, este tratat foarte obiectiv.
Dar am mai observat ca autoarea, face exces de adjective. La Marguierite Duras nu exista propozitii. Exista idei. Scurte si la obiect. Dar dintr-o idee, autoarea isi alege un cuvant caruia ii mai adauga cel putin 4 adjective, din care formeaza o propozitie. 
              
Acest roman a fost si ecranizat de Jean-Jacques Annod in 1992. Eu nu am gasit filmul, si de aceea va rog, sa ma ajutati cu vre-un link sau ceva, de unde sa il downloadez. Sunt tare curioasa..  


Dupa cum ne invita si cartea: " Citi-o in soapta!"
Si MERITA!!! :)


Vremea citatelor:
* " Spune: iubesti, nu iubesti, totdeauna e groaznic" - pag 47
* " Daca esti privit, nu mai poti sa privesti. A privi inseamna a simti o curiozitate spre, inspre, pentru ceva, inseamna sa decazi. Nici o persoana privita nu merita atentia privita spre ea. E totdeauna umilitor" - pag 57
* " Impartim cu totii o umilinta de principiu, aceea de a trebui sa ne traim viata" - pag 57
* " Iar eu spun: cum s-ar putea dezonora inocenta?" - pag 94
* " am invatat mai greu desi eram serioasa, am fost prea serioasa, prea mult timp, mi-am pierdut gustul placerii" - pag 95
* " am vaga dorinta de a fi singura, si observ ca nu mai sunt singura de cand m-am despartit de copilarie" - pag 105

Impresii despre "O PERFECTA ZI PERFECTA" de Martin Page

Sunt incantata de cum scrie tipul, inca de cand am citit cunoscuta lui carte "M-am hotarat sa devin prost" (care, apropo, este una din preferatele mele. Si cred ca as reciti-o cu placere, cu toate ca nu imi place sa recitesc carti). Felul lui in care scrie ma innebuneste: imi creeaza asa zisele "filme". Simti cum te inalta si cum te pierde in poveste fara sa iti dai seama. De asemenea, daca sunteti la cura, apucati-va de citit cartea asta deoarece atat de tare va v-a "prinde" incat veti uita ce aveti de facut in viata reala..

Cartea se citeste foarte usor. Este foarte "usurica".
 Imi place la Page cum descrie diecare detaliu, fiecare intamplare sau simtire (Aici fiind vorba despre un tip care voia sa scape rechinul din el, lung de 5 metri, si cum incerca de fiecare data sa se sinucida, prin diferite metode, numai pentru a scapa de acest rechin care il manca de viu. Mai tarziu, afland ca acest rechin simboliza de fapt sufletul lui; deoarece in momentul in care acesta reuseste sa scape de rechin, moare si el. De asemenea, acesta se simtea ca propria lui marioneta pe care o manuia cum dorea, era un actor pe scena vietii lui si a celor din jur.) Iar modul lui de a suferii si de a gandii este redat pana la ultimul detaliu.

Pot spune ca acest om este cel care reuseste sa ma dea cu capul de pereti (la figurat), si care - pana acum - este singurul care a reusit sa imi deschida cateva "portite" ale imaginatiei mele. SUPERB OMUL!!
SUPERBA CARTEA!!

Si cateva citate:
* " sunt un cadou pe care nimeni nu-l despacheteaza. Se uita la ambalaj, le este de-ajuns; cine sunt eu nu le face trebuinta sa stie. Pesemne ca sunt totusi cineva care nu desface funda ca sa-si arate adevarata fire" - pag 14
* " Un medic bolnav are darul de a ma linisti, ca si un bucatar care mananca din felurile pe care le gateste" - pag 27
* " toata aceasta realitate palpabila nu este decat metafora a ceea ce reprezinta visele noastre" - pag 65
* " civilizatie inseamna domesticirea si cresterea fricii" - pag 76
* " Viata mea este reusita pentru ca am reusit sa traiesc" - pag 82
* " Faptul ca asta nu e trist este poate trist, dar, in sine, nu e trist" - pag 104
* " Trebuie uneori sa ai curajul de a-i ucide pe toti cei pe care i-ai iubit si care, in ciuda tuturor aparentelor, se complica prin a ramane in viata fara sentimentele care ne uneau si ne hraneau cu una si aceeasi afectiune" - pag 106